Urata

Vara plina.Dimineata pe la ora cinci a fie
In tramvai, cu mutre triste, ca sardelele-n cutie,
Muncitori si muncitoare,navetisti,studenti,soldati,
Fiecare spre o tinta se indreapta busculati
Dupa somn bietii calatori,inca netreziti de tot
Inchid ochii sprijinindu-si corpurile de ce pot.
Totusi in vagon nu-i larma,ba chiar linistea persista.
Statie! scrasnet de frane,calatori care insista
Sa patrunda in incinta si din umeri si din coate
Dau pentru un loc in viata,ca tot omul din ce poate.
Hardughia,iar porneste; scrasnet,zgomot de tampoane
Busculade,interjectii...vai de bietele timpane!
Si sa fie treaba treaba : "Vai!",un tipat ascutit
-Bestie nenorocita,betivule imputit
Nu mai stiti nici de picioare,degetele mi-ati strivit!
Asta,deci faptasul,care la vre-un chef a intrecut-o,
Deschizand un ochi alene,nu zise decat : "Urato!"
Dumneaei sare mai tare: -Auziti, voi,oameni buni
Indrazneala la betivul,bun de casa de nebuni,
Mutra asta de palinca pe unde si-o fi tarat-o?
Impasibil el raspunde cu acelasi cuvant : "Urato!"
Arsa,victima racneste : -Porcule,esti beat cat zece!
-Da cucoana,el raspunse,da sa stii ca mie-mi trece!